Caritas pimul joc piramidal

Caritas a fost un joc de tip piramidal care a funcţionat în România la începutul anilor ‘90. El a fost organizat de către compania “Caritas” din Cluj-Napoca, fondată de către Ioan Stoica şi a fost lansat în anul 1991. Numele “Caritas” aparţine, de drept, unei organizaţii de binefacere catolice, dar Ioan Stoica l-a preluat fără a cere vreo aprobare. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiţi. Listele cu depunători cărora le venise rândul la câştig erau publicate în cotidianul “Mesagerul transilvan”. Caritas-ul a atras un număr de 400.000 deponenţi din întreaga ţară, care au investit 1.257 miliarde lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plăţile încetaseră, de fapt, în octombrie 1993.
Fondatorul şi proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul din Cluj la un total de 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel şi i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulţumit şi de această perioadă, el s-a adresat Curţii Supreme de Justiţie şi sentinţa i-a fost micşorată la un an şi jumătate de închisoare. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.
Nu se cunoaşte nici până acum care este motivul pentru care autorităţile au permis acest joc piramidal şi către ce destinaţii s-au îndreptat banii depunătorilor. Contabilitatea firmei era mai mult decât neglijentă, iar procesele între deponenţi şi compania Caritas continuă şi astăzi.
Banii au ajuns, în bună parte, in buzunarele unor politicieni, politişti, SRI-şti precum şi ale apropiaţilor acestora. Pe unii dintre politicieni, obţinerea acelor bani i-a propulsat înainte, iar astăzi pot fi regăsiţi în importante funcţii publice sau ca deţinători ai unor afaceri prospere. Ei n-au nici un interes în clarificarea faptelor, deoarece “Caritas” a funcţionat pentru a concentra banii unui număr mare de cetăţeni naivi în buzunarele unui număr mic de nomenclaturişti, formând, astfel, o parte a actualei clase de îmbogăţiţi a României. În completare, a fost permisă organizarea de afaceri similare şi in alte zone ale ţării, de exemplu “Philadelphia”, “Gerald” sau “Mondoprosper”.
Caritas a rezistat 2 ani de zile pe baza lăcomiei depunătorilor, a încrederii lor în funcţionarea, pe termen nedefinit, a sistemului şi cu sprijinul, uneori făţiş, al autorităţilor locale şi centrale. Acestea a fost “marele secret” al succesului afacerii Caritas, invocat mereu de Ioan Stoica.
Sursa: Wikipedia