Caritas pimul joc piramidal

Caritas a fost un joc de tip piramidal care a funcţionat în România la începutul anilor ‘90. El a fost organizat de către compania “Caritas” din Cluj-Napoca, fondată de către Ioan Stoica şi a fost lansat în anul 1991. Numele “Caritas” aparţine, de drept, unei organizaţii de binefacere catolice, dar Ioan Stoica l-a preluat fără a cere vreo aprobare. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiţi. Listele cu depunători cărora le venise rândul la câştig erau publicate în cotidianul “Mesagerul transilvan”. Caritas-ul a atras un număr de 400.000 deponenţi din întreaga ţară, care au investit 1.257 miliarde lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plăţile încetaseră, de fapt, în octombrie 1993.
Fondatorul şi proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul din Cluj la un total de 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel şi i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulţumit şi de această perioadă, el s-a adresat Curţii Supreme de Justiţie şi sentinţa i-a fost micşorată la un an şi jumătate de închisoare. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.
Nu se cunoaşte nici până acum care este motivul pentru care autorităţile au permis acest joc piramidal şi către ce destinaţii s-au îndreptat banii depunătorilor. Contabilitatea firmei era mai mult decât neglijentă, iar procesele între deponenţi şi compania Caritas continuă şi astăzi.
Banii au ajuns, în bună parte, in buzunarele unor politicieni, politişti, SRI-şti precum şi ale apropiaţilor acestora. Pe unii dintre politicieni, obţinerea acelor bani i-a propulsat înainte, iar astăzi pot fi regăsiţi în importante funcţii publice sau ca deţinători ai unor afaceri prospere. Ei n-au nici un interes în clarificarea faptelor, deoarece “Caritas” a funcţionat pentru a concentra banii unui număr mare de cetăţeni naivi în buzunarele unui număr mic de nomenclaturişti, formând, astfel, o parte a actualei clase de îmbogăţiţi a României. În completare, a fost permisă organizarea de afaceri similare şi in alte zone ale ţării, de exemplu “Philadelphia”, “Gerald” sau “Mondoprosper”.
Caritas a rezistat 2 ani de zile pe baza lăcomiei depunătorilor, a încrederii lor în funcţionarea, pe termen nedefinit, a sistemului şi cu sprijinul, uneori făţiş, al autorităţilor locale şi centrale. Acestea a fost “marele secret” al succesului afacerii Caritas, invocat mereu de Ioan Stoica.
Sursa: Wikipedia

O alta pacaleala legata de bingo

Din ciclul cum să faci bani pe cârca unor proşti, vă prezentăm astăzi ţeapa cu Superbingo. Nu cei de la Antena 1 ci o ţeapă în numele celor de la Antena 1. Foarte simplu, la mintea cocoşului. Se ia un mail care te anunţă că eşti marele câştigător la Superbingo. Că tocmai ce-ai puşcat dintr-o lovitură 1000 de lei, care în ceas de criză sunt bani, nu glumă. Ba mai mult, ţi se dau şi datele firmei, ca să îţi câştige încrederea. Plata sumei castigate este procesate de catre GECAD ePayment in numele Phoenix Games SRL, comerciantul care opereaza superbingo.asoc.ro De 1000 de ron tre să vă daţi toate datele personale, de la adresă la codul numeric personal până la contul bancar, de fapt al cardului, cu tot cu data expirării. Fiţi siguri că o să primiţi ăia 1000 de lei. ÎN MINUS. Başca faptul că nemernicii au făcut un site identic cu cel al superbingo.

O alta afacere de tip piramidal?

Mirajul aurului, o afacere de apartament

Românii sunt atraşi într-o afacere de tip piramidal cu lingouri de aur depozitate în Elveţia, văzute doar în machete de prezentare.

 Un grup de afacerişti austrieci şi nemţi a pornit o amplă campanie de racolare de clienţi, care devin, automat, parteneri într-un sistem de tip piramidal. Ei spun că vând aur de 24K dintr-un depozit aflat în Elveţia. Oamenii ademeniţi cu ilustraţii care reprezintă teancuri de lingouri de aur trebuie să plătească o taxă de intrare în sistem şi devin, automat, intermediari de contracte de vânzare a metalelor preţioase. ZIUA de CLUJ vă arată culisele acestei afaceri asupra căreia planează multiple semne de întrebare.

în luna octombrie 2009 s-a înfiinţat la Bucureşti firma Aurom Service & Investment SRL, vârful de lance al afacerii “aurul” în România. Societatea are ca obiect de activitate tranzacţionarea de metale preţioase şi este administrată de cetăţeanul austriac Alexander Schwendemann şi Elena Aniţoaia, fost director într-o firmă de brokeraj în domeniul asigurărilor.

Potrivit Registrului Comerţului, proprietarul Aurom, în proporţie de 100%, este firma austriacă Safe Invest Finanzierungsberatung GMBH, administrată de Andreas Konigsberger şi deţinută, la rândul ei, de Safe Invest Holding AG, conform datelor de la registrul comerţului din Austria. în Consiliul de Administraţie al societăţii-mamă se întâlnesc Schwendemann şi Konigsberger, alături de Martin Herzel, cel care conduce în România compania de brokeraj în asigurări Safe Invest. Această firmă şi Aurom au aceeaşi adresă într-un apartament din Bucureşti, însă activitatea lor este coordonată de la Cluj, dintr-un apartament de pe bulevardul Nicolae Titulescu.

Tot acest conglomerat “austro-român” s-a pus în mişcare pentru a vinde aur în numele societăţii Auvesta Edelmetalle AG din Germania, care susţine că deţine un depozit cu lingouri în Elveţia. în afară de planşe frumos colorate, Aurom nu poate prezenta nicio dovadă că aurul pe care îl vinde există în realitate. în acte, Auvesta este condusă de un anume Franz Holzl, dar, într-o scrisoare adresată partenerilor Aurom, se menţionează hotărâri luate în urma unei întâlniri între Martin Herzel, reprezentantul Safe Invest, şi Peter Laich - despre care sursele ZIUA de CLUJ spun că a fost implicat într-un scandal financiar în Germania şi că este conducătorul din umbră al companiei nemţeşti.

Ca să intre în sistemul Aurom, clienţii trebuie să achite o taxă în valoare de 150 de euro. Iniţial, taxa, numită AGIO, era de 650 de euro pentru clienţii care doreau să deschidă un cont în care apoi să-şi adune banii pentru aur, dar, între timp, a scăzut. Clienţii devin, automat, intermediari ai unor noi contracte şi beneficiază de un comision extras din acel AGIO încasat.

 Comisionul diferă în funcţie de treapta pe care se află agentul de vânzări în raport cu alţi recruţi. Astfel, clienţii se adună prin tehnica denumită în mediul economic “schema Ponzi” şi care aduce aminte de sistemul piramidal al jocului “Delfin”, interzis de lege.

“într-adevăr, dacă se cer bani la oameni doar pentru intrarea în sistem şi nu se oferă niciun produs în schimbul lor, este o practică interzisă de lege. Nu am auzit şi nu am primit sesizare cu privire la firma Aurom, dar vom face verificări”, a spus şeful Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor, Mircea Radu. Administratorul Aurom, Elena Aniţoaia, a solicitat în scris întrebările adresate de ZIUA de CLUJ, însă nu a răspuns la ele.

Marea recrutare prin firme de brokeraj

Potrivit unor note interne ale Aurom, intrate în posesia cotidianului ZIUA de CLUJ, firma Aurom se bazează pentru încheierea a cât mai multor contracte pe forţa de muncă a societăţilor de brokeraj în asigurări Safe Invest şi EPM. în acest sens, cele două firme au “furat” deja brokeri şi agenţi de asigurări ai altor companii.

Numai că biroul de presă al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor precizează că, potrivit legii 32/2000, un broker de asigurări trebuie “să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare”. Campania de recrutare de clienţi pentru aur a produs vâlvă pe piaţa asigurărilor. “Prin ceea ce fac, Safe Invest şi Aurom riscă să compromită piaţa asigurărilor”, a spus reprezentantul unei societăţi de brokeraj în asigurări.

Notele interne ale Aurom arată că luna de vârf pentru atragerea clienţilor-parteneri este ianuarie 2010 şi că agenţii cei mai harnici vor primi excursii în Dubai. în procedura de lucru a Aurom, transmisă partenerilor, se menţionează că “începând cu data de 21 octombrie 2009, pentru a deveni partener Aurom, persoana trebuie să aibă, în primul rând, calitatea de client. Comanda îi va fi intermediată de către un partener care are deja un contract de comision Aurom în vigoare”.

 Sursele ZIUA de CLUJ spun că societatea a atras deja în joc câteva mii de români. Totuşi, clujenii s-au arătat sceptici faţă de această afacere. “De ce să dau bani la o firmă, când pot investi în aur la bancă, care este o instituţie serioasă şi supravegheată de autorităţi!”, a declarat Andrei C. “Pot să cumpăr aur şi în ţară, nu trebuie să iau prin zece firme din Elveţia şi

să-mi stea aurul acolo. Nu pot merge să-l văd, aşa că e sigur ce am aici”, este de părere şi Elena M.

Alin GOLBAN