Diplome false

15.000 de români poartă în raniţă, nu bastonul de mareşal, ci diplome universitare obţinute prin fals, prin minciună, pe bani. Oamenii aceştia se prea poate să nu fi terminat nici măcar liceul, darmite o facultate, dar cu siguranţă, cu diploma aceasta în buzunar ocupă funcţii şi posturi ce s-ar cuveni altora.
Respectivii sunt specialişti. Nu în domeniul lor de licenţă, ci în fraudă şi mizerie morală. La marea găinărie naţională şi-au pus botul şi nişte cadre didactice universitare.
Astăzi, România are o îngrozitoare problemă de credibilitate, atât în plan intern, cât şi în afară. Nu ştie nimeni, în acest moment, pe unde au ajus „specialiştii” şi cum se fac ei de râs, lipind pe fruntea învăţământului românesc eticheta de învăţământ de doi lei.
Implicaţiile acestei megaescrocherii sunt încă necalculabile, dar cea mai directă consecinţă a nemerniciei acestor „întreprinzători” este descalificarea şcolii româneşti.
Sigur, în ţara în care se vând copiii, a vinde diplome universitare e parfum de tei. În ţara în care furtişagul, escrocheria şi demagogia sunt stil de viaţă, se poate întâmpla orice.
Şi totuşi, în această Românie sluţită mai există şi oameni care învaţă pentru diplome. Lor le va fi ruşine astăzi, că nu există nici o formulă prin care să ateste că o şi merită, că au obţinut-o prin muncă. Lor le creşte adrenalina de furie, fiindcă se simt umiliţi şi îngenunchiaţi de scursura umană, care i-a egalizat cu infractorii şi leprele.
Cum a fost posibilă o asemenea escrocherie? Cine este vinovat? Dacă spui statul român, numeşti ceva nedefinit, nestructurat, fără nici o autoritate. Nu arată aşa statul român, incapabil prin instituţiile sale să facă ordine?
Nu-şi dovedesc acum impotenţa şi incoerenţa, atât politicile educaţionale, cât şi seriozitatea Poliţiei şi voinţa guvernamentală şi parlamentară de a asigura în ţara asta ordinea, cinstea, munca?!
Prea bine, că nu.
La escrocheria aceasta a pus asiduu umărul, Parlamentul, care a trecut pe bandă rulantă legi de înfiinţare a unor universităţi ce, în afara titlului n-aveau nici în clin, nici în mânecă, cu activitatea academică.
La nebunia asta a achiesat onorabilul Guvern, care n-a vrut cu nici un chip să se realizeze odată, pentru totdeauna, ordine în jungla universitară. Ministerul Educaţiei a înghiţit şi a acceptat toate compromisurile posibile şi imposibile. Miniştrii Educaţiei n-au ales să iasă la televizor sau în presă să spună limpede că nu ştiu care parlamentar îi cere să închidă ochii, să se facă că nu vede cum universitatea X sau Y produce falsuri intelectuale pe bandă rulantă, dar aduce averi de milioane de euro şi în buzunarele parlamentarului şi în al negustorilor universitari. Furtul intelectual este posibil fiindcă sistemul îl încurajează. Acum mai bine de zece ani, descopeream cu oroare cum o universitae de stat în cârdăşie cu una particulară dădeau diplome false italienilor. Rectorii şi universitarii implicaţi în scandalul diplomelor false de la UMF Iaşi şi Universitatea Ecologică sunt şi astăzi bine, mersi. Nici unul, nici măcar unul, de sămânţă, n-a fost sancţionat. Nici un ministru al şcolii n-a îndrăznit, n-a putut, n-a vrut, n-a reuşit să pedepsească măcar un nemernic de „profesor” al cărui loc este după gratii, nu la catedră.
Am o singură neclaritate, fiindcă în rest, mi-e totul clar: până când? Până vom fi toţi o naţie de hoţi, de mincinoşi, de şmecheri cu diplome.
Până ne va cuprinde propria noastră mizerie morală, precum scârnăvia şi ne vom îneca cu toţii într-o mare minciună.