de Ionut Balan, Jurnalul.ro
Subvenţiile de astăzi stau la baza mişcărilor sociale din viitor?
Răspunsul poate fi şi nu. Atunci când subvenţiile se materializează în
investiţii sau în capitalizare. Din păcate, în cele mai multe cazuri,
subvenţiile nu generează dezvoltare, ci întreţin consumul. Nu rămâne
decât să vină scadenţele pentru nivelul de trai umflat artificial şi
apar şi grevele şi protestele.
Totuşi, ce e răuîn a creşte bunăstarea, cu ajutoare de la buget?
Iată ce: subvenţiile măresc deficitul. Urmează, invariabil, creşterea
taxelor şi contribuţiilor, apoi statul se pomeneşte că a scăzut
colectarea, apelează la credite, iar când dobânzile şi scadenţele se
acumulează, nu mai rămân bani pentru continuarea subvenţiilor. Şi
atunciîncep mişcările sociale, grevele, protestele, fiindcă e uşor să
dai cuiva un „drept", dar e greu să i-l iei înapoi. Iar istoria a
demonstrat cât de repede se obişnuiesc oamenii cu subvenţiile, cât de
firesc li se pare, după puţină vreme, să primească ajutorul ca pe ceva
care li se cuvine. E foarte simplu să sporeşti cheltuielile bugetare,
vor fi destui care vor bani, numai că atunci când începi să retragi
alocaţiile oamenii consideră că li se ia un drept câştigat şi le sunt
deturnate aşteptările. Unul îşi plănuia să-şi schimbe maşina, altul
să-şi construiască o casă, ceea ce, brusc, nu se va mai întâmpla.
Exemplul
perfect sunt statele vechii Uniuni Europene, care au subvenţionat
decenii la rând agricultura, sporind astfel bunăstarea generală cu
ajutorul alimentelor ieftine. Acum, vest-europeniiîşi dau seama că
subvenţiile enorme pentru fermieri anulează potenţialul de dezvoltare
generat de ramurile economice care reuşesc să fie performante pe cont
propriu, fără sprijin.
Ce legătură are asta cu noi? Greşeala
fundamentală care apropie România de bogaţii din UE,într-un fel care a
fost prea puţin luatîn considerare până acum, este că s-au corelat
cheltuielile cu necesităţile şi nu cu posibilităţile de finanţare. Dar
nuanţele erorii diferă.Într-o ţară bogată, pericolul subvenţiilor
constă doarînîncetinirea dezvoltării.În sărăcia noastră, subvenţiile au
efect de recul prelungesc necazurile şi la generaţiile viitoare.
Într-o
ţară ca România,împrumuturile nu grevează potenţialul viitoruluiîn
scopul nobil al dezvoltării, ci pentru corectarea erorilor trecutului:
mascarea şomajului, pensionările anticipate, muncaîn zadar. Oare
oamenii n-ar fi ajuns la nivelul de trai actual şi prin mijloace
naturale, fără subvenţii şi alte ajutoare? Cu siguranţă că da, chiar
dacă ar fi durat mai mult.Întrebarea este cum ar mai fi ajuns la putere
cei care promit bunăstarea peste noapte?!
Originea asemănării dintre
România şi bătrânele doamne comunitare este aşadar politicianismul.
Interesul personal, de grup sau de partid se reflectă în economie prin
redistribuire. Paradoxal, România e la fel ca Franţa, fiindcă ne leagă
aceeaşi problemă:încetineala reformei. Diferenţa este numai că ei au
destulă bogăţieîn cămară, pe când noi, săraci şi disperaţi, „deturnăm"
bani de la generaţiile viitoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu