Scrisori nigeriene

Scrisoarea nigeriana este numele generic sub care este cunoscuta o escrocherie veche de citeva decenii si care a adus profituri de miliarde de dolari. Pe scurt, cel vizat de raufacatori se trezeste cu o scrisoare, fie ea clasica, prin fax sau in format electronic, din partea unui african. Expeditorul pretinde a fi fie mostenitorul unei mari averi, fie functionar bancar sau reprezentant al autoritatilor. El sustine ca are nevoie de ajutor pentru recuperarea unei mari sume de bani si, drept rasplata, ofera un comision ce poate varia intre 10 si 30 la suta sau, mai rar, propune o afacere neverosimil de profitabila.

De fapt, totul se rezuma la a scoate cit mai multi bani de la victima. Aceasta este rugata sa contribuie la o parte din cheltuielile operatiunii, fie trimitind niste bani in contul expeditorului, fie venind personal in Africa. Uneori, victima este chemata pentru asa-numite formalitati bancare, fara a i se spune nimic despre banii pe care ar trebui sa-i cheltuiasca. Cind ajung fata in fata cu escrocii, credulii sint jefuiti, daca nu chiar rapiti ori, in unele cazuri, ucisi.

Initial, marea majoritate a scrisorilor de acest gen erau expediate din Nigeria. De aici si numele escrocheriei, care mai este cunoscuta si ca 419, dupa numarul articolului corespunzator din Codul Penal nigerian. Cu timpul, au aparut expeditori din toate tarile din Africa de Vest (Ghana, Togo, Liberia, Cote d'Ivoire, Sierra Leone etc.).

Scrisoarea incepe cu o justificare: "Nu ma cunoasteti, dar am primit adresa dumneavoastra de la un prieten / partener de afaceri / de la o asociatie (camera de comert de obicei, fiind vizati, evident, cei instariti)". Apoi, expeditorul se prezinta. El este "directorul departamentului conturi de la Banca Africii din Ougadougou, Burkina Fasso", "fiul unui bogat fermier din Zimbabwe, ucis in timpul razboiului civil", "urmasul liderului rebelilor angolezi, Jonas Savimbi", "avocatul vaduvei fostului lider nigerian, generalul Sani Abacha", "fiul fostului ministru al tineretului din Zimbabwe" sau "printul Lawrence Abuna".

Acum intra in scena banii, care se afla invariabil intr-o banca. Acestia fie au fost depozitati acolo de un client strain care "a murit intr-un tragic accident cu toata familia", fie de fermierul bogat, ministrul, liderul rebel sau dictatorul care, iarasi, nu mai este in viata, fiind ucis sau murind de moarte buna, nu prea conteaza. Suma variaza intre 6 si 30 de milioane de dolari, dar nu poate fi scoasa din cont. Fie, in lipsa de mostenitori, ar trebui sa intre in posesia statului, asa ca adresantului i se propune sa pretinda ca este mostenitor, fie anumite legi blocheaza accesul la ei asa-zisilor urmasi ai proprietarului, "dar un strain are mai multe sanse sa obtina acest drept", sau, mai simplu si mai adesea, urmasii defunctului au nevoie de ajutor in a transfera fondurile intr-o banca occidentala. Dupa cum am mai spus, totul in schimbul unui comision substantial.

Ca o concluzie, daca primiti, prin e-mail, fax sau posta, o propunere de afaceri de genul celor descrise mai sus, nu cadeti in plasa. Evitati, astfel, de pierderea unor mari sume de bani si consecinte chiar mai grave.                                                                   sursa:  (Anchete.ro )